Review Redcore Linux - scris de Cristian Burneci

Distribuția

Pe lumea asta există câteva sute de distribuții Linux. Site-ul Distrowatch (https://distrowatch.com) care, în ciuda controverselor rămâne cea mai cunoscută și „galonată” sursă de informații despre distribuțiile Linux, are un „clasament de popularitate” unde sunt urmărite, acum când scriu, un număr de 272 distribuții. Dintre acestea, 10 sunt clasate ca distribuții majore. Există încă vreo câteva sute de distribuții a căror dezvoltare și menținere a fost abandonată.

Dintre acestea însă, personal cunosc doar două distribuții Linux „în viață” pe care le putem clasifica drept românești: Redcore și Academix. Prima este bazată pe Gentoo. Cea de-a doua pe Debian.

În acest articol scriu despre Redcore Linux. Această distribuție este în prezent dezvoltată de un singur om: Ghiunhan Mamut. În mod surprinzător acest om reușește să o mențină la zi și, odată cu trecerea timpului să o facă din ce în ce mai atractivă atât pentru utilizatorii avansați cât și pentru cei începători. Mă rog, dacă ținem seama de atributele Gentoo Linux din care derivă Redcore, aș zice că ea se adresează veteranilor, dar aș greși. Una din țintele principale pe care le are Redcore este să fie accesibil începătorilor. Eu zic că reușește, dar eu nu sunt chiar un începător.

Să începem cu un aspect important, adesea neglijat.

Instalarea

În această privință Redcore împarte atât problema cât și soluția cu o altă distribuție cunoscută: search: Manjaro. Manjaro derivă dintr-o distribuție (Arch) care are același mod de instalare ca și Gentoo: prin linia de comandă. Acest mod de instalare este foarte diferit de al Windows sau al majorității celorlalte Linuxuri. Mai mult, linia de comandă pare, desigur, înspăimântătoare unui utilizator obișnuit. Pentru a rezolva această problemă, un membru al echipei de dezvoltatori Manjaro a inițiat dezvoltarea unui program grafic de instalare al unui sistem de operare Linux. Acesta se numește Calamares și este folosit la ora actuală de un număr apreciabil de distribuții Linux.

Calamares a fost, evident, și alegerea lui Ghiunhan Mamut ca program de instalare grafic pentru Redcore. Este o alegere foarte nimerită, după părerea mea. Calamares este ușor de utilizat și accesibil atât unui începător cât și unui veteran în ale Linuxului.

Redcore oferă celui care dorește să-l instaleze două variante de medii de desktop. În trecut vor fi fost mai multe. La ora actuală au rămas doar două. Plasma și LXQt.

Plasma este un mediu de desktop puternic și sofisticat. LXQt este mult mai simplu, dar de asemenea folosește și mai puține resurse, adresându-se PC-urilor mai vechi.

Am ales să instalez versiunea KDE Plasma a sistemului de operare. Am instalat Redcore nu doar pentru teste, ci pentru utilizare zilnică pe un laptop Lenovo Thinkpad T580, un pic mai vechi, de prin 2019, dar încă destul de puternic, cu un procesor Intel i7-8650U, 16 GB RAM, video integrat și 512 GB SSD.

În acest scop am scris fișierul ISO pe un stick USB preparat cu Ventoy și am putut astfel porni Redcore în mod live prin boot de pe stick. Totul părea în regulă, astfel încât am continuat direct cu instalarea pe SSD-ul laptopului.

Pentru instalare am folosit întregul disc. Programul Calamares are o opțiune automată pentru instalare unde întregul disc este utilizat și formatat în mod automat. De asemenea are și opțiuni prin care sistemul Linux poate fi instalat alături de Windows, selecția sistemului de operare ce se dorește a fi rulat făcându-se la boot. Dar eu am preferat să creez și să atribui partițiile manual.

Am creeat o partiție de 100 GB pentru sistemul de fișiere rădăcină (formatată ext3) , un swap de 23 GB și o partiție EFI de 512 MB. Restul l-am alocat unei a doua partiții ext3 montată ca /home.

Nu am întâmpinat probleme la instalare. În câteva minute admiram noul sistem de operare.

Aspectul

Autorul sistemului de operare nu a optat pentru prea multe customizări ale interfeței Plasma. Stilul este cel implicit, Breeze. Tema de culori este deschisă, culoarea de fond fiind gri și cea de accent un fel de vișiniu, ceea ce dă temei un aer „rapidist”. Iconițele sunt, surprinzător, Numix Circle, o temă foarte la modă înainte de pandemie, dar rar întâlnită în alte distribuții. Pe lângă Numix și tema implicită, Breeze, mai putem alege și o temă Material Design în câteva culori, temă ce arată destul de interesant.

Din păcate lipsește o temă globală Redcore. Există doar temele globale ce vin implicit cu Plasma.

Aplicațiile

Redcore vine cu o paletă bogată de aplicații/programe. Avem tot ceea ce este distribuit implicit cu KDE plus niște adăugiri extrem de interesante. Avem Libre Office pe partea de birotică, Gwenview și FontForge, pe lângă Libreoffice Draw, pe partea de grafică, pe partea de menționez OpenSnitch, un utilitar de firewall foarte interesant, dar sunt oferite și Teamviewer, Skype Telegram sau Discord. La fel pe partea de jocuri se oferă o mulțime de platforme: Steam, Lutris și Heroic Game Launcher. Pe partea de media avem VLC și am regăsit și TV-Lite. Ca utilitare avem Warpinator (de trimis fișiere prin rețea) și Timeshift, pentru realizare de backup-uri.

Interesant este că în repo-uri se regăsesc și sunt menținute o serie de programe dorite de toți utilizatorii, dar care nu se regăsesc neapărat în depozitele distribuțiilor mainstream, având un caracter mai comercial. Nu se pune problema lipsei de codecuri, acestea fiind instalate implicit. De asemenea există suport de Flatpak pentru alte aplicații care sunt mai ușor de găsit așa, sau nu au sursa disponibilă.

„Puriștii” se vor bucura când vor afla că Redcore folosește OpenRC în loc de Systemd. În acest fel se păstrează multe soluții tradiționale și binecunoscute în ceea ce privește serviciile de diverse feluri. Nu suntem confruntați cu caracterul „acaparator” al Systemd, deși se pare că avem de a face și cu câte ceva din systemd, fiind vizibil un mesaj la pornire.

Managementul aplicațiilor

Acest management al aplicațiilor diferențiază Redcore de celelalte distribuții și merită stăruit un pic asupra lui.

Se știe că Redcore derivă din Gentoo. Totuși el nu folosește direct depozitele Gentoo. Redcore are propriile depozite care cuprind toate programele și bibliotecile de bază, plus o serie de alte aplicații cunoscute și folosite de majoritatea utilizatorilor Linux. Spre deosebire de Gentoo care oferă doar rețete de compilare a programelor din cod sursă, Redcore vine cu programe gata compilate ceea ce face ca instalarea sistemului și a oricăror alte programe să fie la fel de rapidă și facilă ca a oricărei alte distribuții ce folosește formatul binar. Însă, este posibilă și instalarea aplicațiilor din codul sursă, utilizând managementul de pachete al Gentoo, numit Portage.

Toată partea de heavy-lifting e facută de utilitarul Sisyphus, dezvoltat și mentinut chiar de către autorul Redcore, Ghiunhan Mamut. Sisyphus vine în două ipostaze, ca unealtă în linia de comandă (CLI), dar și cu o interfață grafică.

În linia de comandă sisyphus are o sintaxă similară cu a apt din Ubuntu sau yum din Fedora, ceea ce îl face ușor de folosit pentru cei ce vin de pe o altă distribuție mainstream. Folosirea sa este pe atât de simplă pe cât îi permite sintaxa. Pentru a instala un program este suficient să tastați sisyphus install nume program iar pentru a-l dezinstala, sisyphus uninstall nume program. Există și sisyphus update, respectiv sisyphus upgrade, similar cu apt-ul din Ubuntu.

Sisyphus folosește „sub capotă” utilitare Gentoo, precum emerge, dar simplifică mult curba de învățare ce ar fi fost necesară dacă Redcore ar fi avut doar posibilitatea de a folosi uneltele Gentoo.

Interfața grafică arată ca în imaginea următoare:

De asemenea Redcore oferă posibilitatea de a instala aplicații distribuite în format Flatpak, precum și update-uri de firmware și suplimente Plasma (KDE) oferite prin aplicația Discover.

Lucruri de făcut după instalare

Redcore introduce un concept de branch, diferit de cel al „părintelui” Gentoo și similar celui din Manjaro sau Solus. Există un branch „stable”, folosit după instalare, dar pentru a beneficia într-adevăr de versiunile „cutting-edge” (cele mai noi) de nucleu și pachete, sfatul meu este să treceți pe branch-ul „next”.

Folosesc „next” de când am instalat Redcore. În ciuda numelui, este foarte stabil. Îl folosesc de când am instalat distribuția, de câteva luni de zile. Nu a existat absolut nici o problemă, până acum Redcore comportându-se „ca o stâncă”, rezistând cu brio tuturor actualizărilor.

Concluzii

Redcore este o distribuție extrem de stabilă. Oferă siguranță în funcționare, chiar pe branch-ul „instabil”. O recomand ca „daily driver”. De asemenea se pot instala cu ușurință programe și aplicații care ar pune probleme pe un Ubuntu sau Fedora, de exemplu. De cele mai multe ori se găsesc în repo-urile oficiale, dar se pot folosi și pachete Flatpak sau Appimage.
Și, cel mai important, omul care o menține, Ghiunhan Mamut este „de-al nostru”.